Te-am reintalnit cand ma asteptam mai putin. M-am gandit initial ca soarta imi face o gluma. M-am apropiat de tine ca de orice alt trecator, fara sa-ti spun un cuvant. Eu zambeam. Tu... nu-mi mai amintesc sa fi schitat vreun gest sau vreo grimasa pe fata ta ...nu demult luminata si senina. Ma priveai de parca ti-ai fi dorit sa-mi pui un numar infinit de intrebari, iar eu am continuat sa zambesc. Probabil te gandeai ca sunt fericit ca te reintalnesc...dar nu am vrut sa te dezamagesc, spunandu-ti ca de fapt, TU nu-mi mai provoci demult...o stare de exaltare. Ma deprimi! Imaginea ta ma intristeaza, ma intuneca si nu ma lasa sa ma bucur de nimic. Cu tine in minte, nu am libertate, nu am aer...nu am nimic. Si am preferat sa tac si sa continui sa zambesc. Am ales sa merg mai departe. Am trecut pe langa tine, ne-am atins usor umerii... te-ai uitat la mine speriat...dar ai tacut! M-am impiedicat, caci imi este peste puteri sa ma prefac ca nu te cunosc si ca prezenta ta in sufletul meu este pura imaginatie... ai tacut. Am inchis ochii, am vrut sa ma intorc sa-ti spun cat de dor mi-a fost, dar mi-am promis...ti-am promis, fara sa-ti fi rostit macar un cuvant...ca o sa merg mai departe si ca o sa te las in urma, caci tu nu esti decat... trecutul meu...care tace
Ploua din nou, Si-mi amintesc de tine Te vad printre stropi Si esti din nou cu mine! Ne vad imbratisati Si uzi vorbind in soapte, Cu ochii disperati Si sperante moarte Imi spui ca norii plang, De dorul meu de-odata, Dar inima iti spune Ca voi veni inapoi vreodata, Privirea ta se ineaca, In ochii mei curati. Te iau cu mine-n suflet, Caci suntem amandoi furati, Te uiti la mine si-mi vorbesti, Dar vorbele nu-si au rostul, Cu privirea ma chinuesti, Dar nici chinul nu-si are rostul, Norii plang cu noi odata, Spala tot ce am avut, Ma saruti ca prima data, Si dintr-o data totul a disparut .....pup..