Vis pierdut Vis pierdut
Vis pierdut Lacrimile curg si inunda trupul obosit. Ating mana stanga si se varsa in pumn. Am plans azi si voi plange si maine. Cand privesti obiectiv totul e simplu atunci cand se sfarseste, imi intind lacrimile pe o coala si distrug cerneala. Sperantele sunt cele care mor, azi ele au murit primele, au murit inaintea iubirii pe care nu vrem sa o acceptam sau care nici nu exista. Speranta s-a sinucis cand a vazut ca am lasat-o singura uitata de timp intr-o cutie albastra,s-a aruncat intr-o liniste absurda, acea liniste care acum imi curge prin vene.

Tu esti copacul, eu sunt frunza. Tu esti iubirea, eu sunt gelozia, tu-nisipul, eu-marea, tu-cerul, eu-luna, dar niciodata nu vom vi aceeasi. Pentru ca suntem diferiti, pentru ca nu ne mai acceptam decat la general, pentru ca eu sunt cu tine, dar nu langa tine.

Doua frunze, doi ochi, doua buze- nu suntem noi. Cu obrajii scaldati in lacrimi imi trimit gandurile catre tine, se intorc mai amagite decat au plecat.Porumbelul de la fereastra nu mai vrea sa iti aduca biletele, vorbele se pierd prin trup si niciodata nu voi reusi sa iti spun ce simt. Incerc de 3 ore sa te sun, aceeasi poveste- formez numarul si inchid imediat. Nu am curaj si nu voi avea niciodata, uita-ma!

Uita-ma tu! Eu nu pot sa fac asta, ma simt singura, distrusa, impartita in patru parti si pusa in cele patru colturi ale camerei.

Un simplu gand, un simplu cuvant, un simplu gest, o simpla privire pot sa distruga tot...simplitatea fara dragoste isi pierde din valoare.

Ma ascund dupa carti, ma ascund de tine cel care crezi ca nu te cunosc, cel care
crezi ca te consider un simplu om, cel care uiti ca si eu sunt ca tine.

Un vis pierdut, dar unde l-ai pierdut?